Era un episod in “Sex and the city” in care Charlotte s-a simtit atat de rusinata sa fie vazuta la sectorul “Self – help Books” incat si-a comandat cartea dorita de pe net. Eu nu am problema asta, ba de cate ori intru intr-o librarie si vad acele carti, ma amuza foarte tare titlurile lor. Imi pare rau pentru oamenii care chiar isi irosesc ore din viata citind acele pagini, macar cel care le-a scris a scos niste bani din asta. Cele mai tari sunt cele de genul “10 pasi spre fericire” sau “Cum sa te simti bine privindu-te in oglinda”.
Dumnezeule! Imi place ca in Carrefour le gasesti mereu la indemana…popping in your face. Acum ma gandesc, daca pana pe la 30+, 40 de ani inca nu ai reusit sa inveti cate ceva despre viata pe cont propriu, daca nu ai invatat sa te accepti cu toate defectele…atunci cumparand una din aceste carti e ultima treapta pe care poti ajunge. Vrei sa te invete altcineva cum sa traiesti? How is that self – help?
Asta cred ca e si motivul pentru care inca nu am apelat la un psiholog…nu-mi place sa-mi spuna altcineva ce sa fac…sau sa-mi puna intrebari din alea incuietoare gen “Cine este Ramona? Spune-mi trei lucruri pozitive despre ea.” sau Dumnezeu stie ce mai intreaba ei acolo. Desigur, se vor gasi destui care sa-mi spuna ca sunt ingusta la minte ca gandesc asa…dar deocamdata, cartile de acest gen si terapeutii mi se pare o mare prostie.
Am divagat. Pe voi va deranjeaza sa fiti vazuti in anumite sectiuni ale unei librarii? Va simtiti judecati la casa atunci cand cumparati anumite produse…”speciale”? Dar voi ii judecati pe altii dupa produsele din cosul de cumparaturi? Pentru ca asta e unul din primii pasi spre a deveni o persoana plina de prejudecati, care iti spune ca te citeste dintr-o privire (si sa fii sigur ca n-are mai mult de un lucru bun de spus despre tine…ii plac geanta sau pantofii tai!).
De cateva luni mi-am impus o gandire judgemental free. Si pana acum chiar a functionat, dar m-a bagat si in belele. Dar nu ma pot abtine sa ma uit in primul rand la pantofi…spun foarte multe despre o persoana. Ca sa vezi…tot judec oamenii dupa aparente. Voi ce ziceti?
Asteptati sa cunoasteti un om…sau puteti sa-l “ghiciti” din 2 priviri si maxim 3 vorbe?