Cine-şi mai aduce aminte de vremurile în care era un lux să ai telefon fix? Da, vremurile când tuturor ne era frică nu care cumva vreun phreaker să înfigă 2 agrafe de păr în firul tău de telefon şi să vorbească fără griji cu «domnişoarele vesele».
Exact, zilele ălea în care te gândeai s-o suni pe mătuşa de la Bucureşti doar de Crăciun sau de Paşti, că deh, atunci era moca. Au apus de mult şi ce bine e acum, când o dată cu noua tehnologie, observi că orele trec mai uşor în compania unei voci din telefon.
De ce prefer să stau să vorbesc cu orele la telefon când aş putea să ies la o bere sau mai ştiu eu pe unde să bântui? Pentru că nu prea-mi permite starea de sănătate. Da, de vreo câteva zile resimt toate nopţile ălea în care m-am ocupat de cine ştie ce porcărioară. Resimt toate dimineţile ălea în care nici măcar o cafea tare nu mă trezea. Şi nu e deloc plăcut.