O turmă de braţe metalice învârte o sferă înconjurată de tentaţii . Roţi dinţate , prăfuite , în zadar dezlănţuite . Minunat , sunt îndrăgostit de o pată care nu există . Sclavagismul e în floare , depinde şi în ce culoare . Plouă cu gânduri într-o altă mare . Iar pe mine m-a făcut să aberez mai tare . Nu glumesc . Pute a mâini murdare , chiar daca marginea-i parfumată în ansamblu .
Iacă facem o analogie , cu fotoni în letargie . Abstract . Tu cine eşti ? Şi cu ce scop iar mă citeşti ? Eu , sunt naratorul , un robot curios . Prins în vârtejul social , ma dispersez între punctele aflate în corelaţie . Învăţ ce-i aia o tentaţie . Să scriu , dar să nu fac senzaţie . Revenind la subiect , pot spune că sunt o întrebare socială . Nici pe departe unică , doar aşa că sună bine . O altă serie de caracteristici , rezultată din haos . O combinaţie de coordonate sau mai pe scurt “ceva cu dinţi” , o roată .
Scriu şi eu că n-am ce face . Plutesc în vârtej şi asta nu-mi place . Visez că exist şi aparent îmi dă pace . Credeai ca m-ai prins ?! Privesc braţele-mi încorporate în lanţuri . Mişcările-mi ca nişte dansuri . Şah social cu regine şi regi , nebuni şi pioni fără sens . Cât să terminăm jocul numit viaţă pe tabla existenţei . Depinde însă , durează până te vânează , nebunia , pardon , nebunul . Noi să fim sănătoşi , anihilaţi fericiţi . Aruncaţi pe treptele morţii . Vai , mă sperii , zise vecina . Mă duc să mă perii , frumos să arăt pe treptele învierii . Data viitoare am să joc cu negrele .
Eu mă joc cu aceste cuvinte . Aparent resemnat , caut alte rime prin minte . Bate vântul întâlnirii între el şi ea . Bat particule distanţa între soare şi o stea . Să fie asta scopul ? În esenţă ce-i ? Haos controlat , alt pion e la vânat . Mă “simt” ştrangulat . Sunt mort , dar nu mă las de căutat . Chiar de răspunsuri strivite de întrebări în vârtej s-au adunat . Mi-e somn , mă prefac că trăiesc . N-am nimic să-ţi mai “grăiesc” . M-au dezasamblat .