Cine n-a mers la Santana (şi era fan), a pierdut un concert bun. Zic doar bun, pentru că am rămas puţin dezamăgită de nişte părţi cântate fals. Am venit poate cu aşteptări foarte mari la eveniment, după câteva concerte vizionate şi după ani buni de ascultat muzica lui Santana. Dau totuşi vina pe sonorizare şi iau în calcul posibilitatea faptului că nu îşi auzeau instrumentele în timp ce cântau.
În rest, a fost fenomental! A făcut atmosferă, ce să mai! Publicul oricum era extaziat!
Eu una am simţit pe pielea mea. Un meltean înalt ca gardul care stătea în faţa mea tot încerca nişte mişcări de samba (foarte “false” oricum). În numărul său artistic tot intra în mine, chiar dacă simţea (deja ajunsese la stadiul de a mă simţi) că sunt fix în spatele lui şi că sunt de trei ori mai liliputană decât el. În acest caz, depăşită de situaţie, nu am putut decât să îl atenţionez cu o pseudo-piedică, să creadă că m-a călcat. După faza asta s-a simţit.
Cireaşa de pe tort a fost un specimen care uşor ar fi trecut drept rudă foarte apropiată a Nikitei (da, da, Nikita aia de apare des pe la teveu). În trening, cu şapca roşie întoarsă, ochelari Armani şi un kil de argint (nu aur) pe maini şi pe degete, pseudo-Nikita dansa de mama focului în stil arabo-indiano-manelistic, intrând în cei din jurul ei (exact ca la pogo, dar în stil indiano-manelistic). Mirific!
Ah… să nu uit. În timpul discursului său pacifist, Santana spunea: “If you wanna know how expensive fear is, ask George Bush, he knows… Fuck George Bush!“. Bună, bună asta 🙂 ))))!
All in all… superb! Două ore absolut geniale (şi fără ploaie 😀 )!
PS-ul de rigoare: m-am învăţat minte de la incidentul de la The Killers şi am comandat taxiul imediat cum am ieşit. A venit exact la timp şi nu am mai aşteptat o oră în faţa World Trade Plaza. Şi în maşină taximetristul asculta Rammstein.