Ieri vorbeam despre faptul că anumite lucruri trebuie făcute la momentul potrivit, pentru că dacă le faci prea târziu, s-ar putea să nu mai fie la fel. De fapt, nu s-ar putea, e o certitudine. Nu puteam să nu scriu despre acest moment, când am stat iar în grădină, cu lopata-n mână, săpând gropi pentru a muta trandafirii şi a face ceva curăţenie de primăvară.
Eh, închipuiţi-vă ce chef aveam de aşa ceva, după o zi întreagă de stress, nervi şi întâlniri cu oameni frustraţi de atribuţiile lor. E ca şi cum ai pune un console guru să stea să privească o defragmentare a unui HDD de vreo 300 de GB, plin ochi şi care n-a trecut printr-un proces similar de ceva vreme (să zicem vreun an). Da, te joci cu nervii lui şi fără să-ţi dai seama, s-ar putea să nu aibă atâta răbdare ca mine şi să “arunce cu monitorul pe geam”.
Same shit, different day, pentru că iar dau de chestii nefăcute la timpul lor. Ştiţi momentele ălea când părinţii îşi ia copilul mic, ce abia a învăţat să meargă şi-l scot la aer, că e frumos afară? Şi ce frumos e să-ţi vezi odrasla cum se împrieteneşte repede cu alţi prichindei şi încep să se joace în nisip. Mai târziu, urmează ideea năstruşnică de a pune şi apă.
Exact, soluţia perfectă pentru o răceală. Ăştia care vruiaţi să fiţi iar copiii, v-aş dori o zi întreagă (sau poate mai mult) în postura de a vă juca în nisip, de a sări coarda, de a bate mingea de dimineaţa până seara şi eventual, de a se culca la ora 9. Exact, cât de frumos sună? Parcă nu mai vreţi să reveniţi iar la copilăria asta, nu?
E atât de frumos ca după o zi întreagă în care nu te-ai putut bucura decât de câteva mesaje (şi poze) să stai să te joci, cu apă în nisip? Ei bine, asta s-o spuneţi voi. Eu rămân la ideea că toate trebuie făcute la timpul lor. Same shit, different day.