Să cadă ploaia, să se oprească zgomotul de-afară, manelele, grătarul, harfele, figurile şi toata ziua asta să se încheie o dată. Să cadă ploaia ca să mă uit iar pe geam şi să mă consolez cu ideea că n-am ieşit nicăieri din casă azi pentru că a fost vremea urâtă, nu pentru că n-am avut chef sau pentru că nu am avut chef de altceva.
Să cadă ploaia să stau să privesc fiecare picătură de apă, să le număr, să mă încurc şi s-o iau de la început. Să cadă ploaia şi să spun iar “Afară ploo”, dar nu ca până acum. Să cadă ploaia şi să-mi spele mintea.
În altă dezordine de idei, completez lista de aici:
- îi place să ofere “cadouri” neplăcute şi nepotrivite
- vrea să-i răspunzi atunci când vorbeşte cu tine, chiar dacă prin răspunsuri întârziate sau întrebări “pe care nu le-ai auzit” vrei să-i dai de înţeles că nu ai chef de moaca lui
- îi e lene să se ducă să-şi pună un pahar cu apă
- e atât de prost încât dă cu piata după o pisică şi nimereşte în aripa de la maşina destul de scumpă, cumpărată cu atâtea sacrificii financiare doar pentru a se deplasa la servici şi înapoi.
- se simte bine şi se consideră un om fericit dacă bea, mănâncă bine şi petrece o dată pe săptămână
- vorbeşte tare, cu subînţeles, despre vecini,în ideea ca ei să audă
- crede că dacă are cunoştiinţe, poate face tot ce i se scoală lui