O serie de caractere interesante . Trei termeni relativi , neînţeleşi . Imaginaţia să fie răspunsul ? Sau omul ? Avem acces doar la întrebare ? Care să mai fie sensul oare ? Cred că realitatea este un joc de caracteristici . Masca inevitabilă a materiei , autostradă n-dimensională . Un turn , în care toate elementele au un scop .. precis . Prea simplu , pentru aceste cuvinte . Fotoni cutreieră materia . Puncte invisibile ne ajută să conştientizăm realitatea . Ne descriu ceea ce are ca scop a fii descris . Sau este obligat a se descrie . Eşti obligat să mă vezi ? Ori să mă auzi ? N-am un răspuns .
Eu , un set de caracteristici . Să fie oare haos în această cutie plină de elemente care nu există ? Să fie perfecţiunea la care nu avem acces ? Să fie modul ei de a se descrie ? Nu am curajul să apelez la ştiinţă şi raţionamente . Prefer să filozofez realmente . Sau prefer a mă descrie ? Obligat a fii descris , de mine , prin mine . Văd ceea ce se vrea a fii văzut . Conştientizez , în lipsa concretului că multe sunt , dar pe ascuns . Le pot şterge cu vederea , defapt mă obligă ochelarii de pe vârful nasului ..
De ce am inventat destinul ? Sau nu avem curajul să înfruntăm haosul . Să ne considerăm simple puncte , luate de vântul întâmplării şi coincidenţei . De obligaţia de a fii . Un morman de cauze şi efecte , o poveste care nu există . De ce pluteşte un fir de praf , chiar dacă nu se vede . Aşa exişti şi tu şi eu , chiar dacă fără sens . Nu-s pesimist , am mintea roasă de curiozitate . Viitorul este concluzia realităţii din pasul precedent . După ce au fost împărţite cele bune şi cele rele . Sau mai pe scurt , după organizarea haosului după furtună de normalitate.
După ce ai balansat celulele într-o cană de apă . E puţin probabil să te trezeşti cu o vază peste frunte . Chiar pot spune acum ? Sau deja a trecut de mult respectiva balansare . Nu e de mirare , ca un răspuns să fi fost turtit de o altă întrebare . Şi eu am dispărut . M-am transformat în puncte ici pe colo . Ah .. nu s-a propagat realitatea , să-mi macine subconştientul . S-a inventat timpul , căci durează , cutia continuu se majorează . Să fie vorba de destin ? Filofozia aranjării firelor de nisip de pe o plajă , după ce cutreieri şi tu cu ea . Şi marea cu vântul , ideea , răspunsul . Atunci iluzia ce-i ? Stai calm , n-am să te plictisesc cu asta .
Cutreier străzile realităţii . Curge materia în non-sens . Dezordine cu sau fără de înţeles . Caut să scap de acel “delay” , numit destin . Să înţeleg de unde vin . Să deraiez trenul de materie , făr să mă decapitez . Sens unic . Filofofez . Sau doar atât realizez . Învăţ să joc particule în menghina întrebări . Mă grăbesc , e timpul anihilării . Fulgeră , plouă , plânge cerul pe pământ . În nicăieri eu mă avânt . Am pierdut trenul …