Pretind că “scriu despre fumusete….”

Orice abordare sociologică începe cu delimitarea conceptuală, deci cu definirea termenilor. Asta ar fi trebuit să fac şi eu de la început să vă spun ce e frumuseţea înainte de a scrie despre ea. Numai că asta nu se va întâmpla nici măcar acum.

Am ales să scriu despre frumuseţe tocmai pentru că nu am înţeles nicodată ce e ea de fapt. Şi am pornit de la ideea că scriind şi căutând am să înţeleg mai mult.

Poate v-aţi întrebat adesea de ce vă vorbesc uneori despre politică sau despre telefoane mobile pe un blog despre frumuseţe. E simplu pentru că şi frumuseţea cu care suntem obişnuiti e o idee preconcepută. Frumuseţea nu numai că e peste tot dar e mai mult o stare de spirit. Cel puţin aşa mi s-a arătat mie pănă acum.

Ba chiar am convingerea că există o frumuseţe foarte intensă şi ciudată acolo unde mulţi văd doar macabru, morbid, tristeţe, frică (pe tema asta recomand Colecţionarul de Fowles). Despre estetica urâtului în episoadele următoare…

Şi mai există un motiv pentru care am ales să scriu despre sociologia frumuseţii. Pentru că se invecinează cu arta, pentru că mi-a plăcut Bourdieu si sociologia artei, pentru că….

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *