O vacanta lunga pe an

Pentru ca asta e cam singura pe care o am. Asa ca am profitat de ea, din plin. Patru zile de pauza, de vineri pana luni. Cu plecare vineri dimineata de la ora 8:20, gara Timisoara Nord. Binenteles ca nu am reusit sa ajung mai devreme la gara, nu e foarte aproape.

La gara alte probleme. Nu stiu ce nu aveam scris pe legitimatie. Dai si scrie cu viteza legitimatia, mi-a facut bilet si iar am prins trenul la fix, la un minut dupa ce am urcat a si plecat. Dupa cum spuneam si pe tren, am avut norocul sa ma intalnesc cu cineva care lucreaza tot in domeniu ( informatica, sa ii ziceam asa ) si am avut cu cine vorbi pana la Brasov. L

a 5 si 20 eram la Timisul de Sus ( dupa Brasov ), aveam 4G si totul parea ok. Dupa aceea a fost dezastru. Mi s-a terminat bateria la laptop, trenul a trebuit sa stea aproape o ora in Timisul de sus ca sa astepte dupa alte trenuri si in plus ii tineam si pe niste prieteni pe loc ( ei ma asteptau la Busteni). Intr-un final am ajuns dupa o ora si jumatate.

In Busteni era placut, insa cand am urcat in Gura Diham deja ploua. Cand am inceput sa urcam a fost si mai rau. Traseu greu ( cel putin pentru mine ), am avut mult de urcat in panta, ploaie torentiala transformata in lapovita si apoi in ninsoare ( cand am ajuns la “Prepeleac” ). O fata din grup a strigat “Galagie” de mai multe ori decat am auzit eu cuvantul asta in ultimul an. Si mai urcam si pe intuneric. A fost…. o senzatie interesanta.

Dupa 4 ore de urcat am ajuns la cabana, unde am bagat un somn crunt pana a doua zi. A doua zi o parte a grupului a urcat pana pe Omu, noi am stat jos ( aveam si bocancii si hainele leoarca ) si am pierdut timpul. Seara am incins cartile, le-am udat bine cu bere si am jucat ore bune. Distractie, vorbarie, placut.

Duminica am urcat si noi pe un traseu pana la lacul Tiganesti ( traseu usor, de vreo 2 ore). Vantul batea cam tare, insa asta nu ne-a oprit sa stam acolo si sa facem ceva poze si sa admiram peisajul. Intorsi inapoi am mai stat putin si am coborat. Deci jur ca a fost o coborare destul de usoara ( desi a durat 3 ore). Nu ne-am simtit foarte obositi, am coborat mai pe viteza si am avut timp sa vedem cam prin ce am mers ( nu ca in noaptea ce am venit ).

A urmat apoi trenul spre Bucuresti, locatie in care ma aflu si acum. Deci Bucurestenii care au chef de o bere sau de altceva, ne putem intalni maine mai spre seara. Doar dati-mi un semn.

Pana atunci sa imi refac vocea. Ca is ragusit de abia pot scoate cateva cuvinte din gura.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *