Nu-mi pasa de nimic. Puteti sa ma acuzati, condamnati, etichetati, judecati si chiar sa ma alungati.
Nu imi pasa de nimic. Am marul si visul. Am soarele si clipa. Zambesc apusului si ma pierd printre frunze. Pierzand totul poti castiga infinitul clipelor si dulceata undei adieri de toamna. Sunt fericita aici la umbra marului meu batran unde am inceput totul si unde iremediabil il voi termina.
Nu imi pasa de nimic. M-am sfarsit intr-un vis marunt de toamna la umbra unui gand trecator. Asa ca imi voi inghiti cuvintele inca nespuse, voi uita iubirile netraite, voi arunca in viata cateva primaveri placute. Imi voi scrie drumurile nebatute in talpa si voi zgaria atingerile tacute in palme.
Voi inchide oblonul in fata privirilor inca nevazute si voi incuia saruturile ce nu au fost traite. Voi alunga copii nenascuti, iubitii neintalniti si prietenii necunoscuti. O sa pun punct realitatii si ma voi arunca in bratele visului pentru a sopti cuvinte placute si a trai iubiri imposibile intr-o primavara vesnica. Am sa invat sa plutesc pe carari asunse si sa mangai cu privirea. Am sa imi sarut copiii, iubitii si prietenii in linistea unui rasarit.
Nu-mi pasa de nimic. Sunt fericita aici sub mar cu visul si apusul meu.
Nu-mi pasa de nimic!