Obişnuiam să-mi placă enorm să ştiu că cineva e fericit datorită mie şi mai ales să desenez un zâmbet pe faţa unor persoane. Nu! Gata, m-am săturat să-i fac pe toţi fericiţi şi să uit de mine, să uit de mine undeva în dormitor cufundat în patul meu …
Desenele pe faţa unor oameni se şterg la fel ca şi faptele bune de zi cu zi. Am ajutat un om acum câteva zile, de Moş Nicoale mai exact. Ce-am primit înapoi? Nimic. Exact asta. Ba mai mult, mi s-a spus că am cheltuit banii aiurea.
Se apropie Crăciunul şi planurile mele pentru aceste sărbători şi pentru finalul anului sunt nule. Am avut noroc, pentru că obişnuiam să desenez zâmbete pe faţa cuiva care mi-a întors spatele. Nu-i nimic, ştiţi vorba aia : dacă viaţa îţi întoarce spatele, dăi un şut în fund.
Mai e o săptămână până când sărbătoarea Naşterii Domnului ar trebui să ne facă mai buni, mai drepţ şi să ne dea puterea de a trece peste anumite bariere, însă cadourile de jde mii de lei sau plimbările de fiţe pe la munte sau mai ştiu eu pe unde iau faţa micilor bucurii.
Mereu altfel, mi-am zis că dacă nu pot fi eu fericit, măcar să-i fac pe alţii. Şi cum poţi face fericit pe cineva, decât prin a-i oferi exact ceea ce-i lipseşte : să-i îndeplineşti un vis, să-i oferi ceea ce are nevoie… Mă refer la un cadou ce merge dincolo de partea materială, un cadou pe care-l primeşti cu sufletul deschis.
Cum bradul de Crăciun este reprezentativ pentru sezonul alb, am dăruit unei persoane ceea ce-i lipsea. Un brad. I-am dăruit un brad şi-am reuşit să-i umplu sufletul de fericire, să o fac să aibă o sclipire unică un ochi. Am reuşit să fac mai mult decât să-i desenez un zâmbet pe buze, iar pentru asta n-am avut nevoie de cuvinte sau poveşti.
Cu teaser-ul de mai înainte am vrut să arăt că am făcut bradul. Cu articolul ăsta vreau să demonstrez că pot să fac pe cineva fericit şi fără să-l mint şi fără să-i ofer bani şi fără să-i satisfac toate capriciile.
Din cască mi se şopteşte că am reuşit şi că am câştigat un prieten. Mai mult de-atât chiar. Am început s-o îndrăgesc şi e mai frumos când discutăm despre orice, decât atunci când vorbim amândoi despre un anume lucru. Nu te simţi? Nu mă, nu e vorba de tine, aberez eu.
Crăciunul ăsta n-o să fie unul din cele mai fericite, însă măcar atât să fac şi eu … să fac pe cineva fericit dacă altcineva a avut grijă de mine. Iar cu Revelionul, nu pot să spun decât că îmi doresc să văd lumea cu alţi ochi anul viitor. Sper să-l fac alături de cei care mă fac fericit şi alături de care nu mai ştiu ce-i frica, nesimţirea, gândurile negre, bătaia de joc sau ura.
Totuşi, o s-o privesc pe sub gene, gândindu-mă la ce se gândeşte acum sau ce face acum? Oare, la cine mă refer?