V-aţi dorit vreodată să vă relaxaţi? Să uitaţi de toate problemele, fie şi pentru puţin timp, pentru a vă relaxa? Vorba ceea, „nu ştiu alţii cum sunt”, dar eu când aud de chestia asta ciulesc urechile, fiindcă recunosc vădit că am o acută lipsă de odihnă, chef şi bună dispoziţie. Problemele mele gravitează în secunda de faţă în jurul unei răceli care mă ţine (singur) în pat, înconjurat de ceaiuri, pastile şi toate cele.
Şi totuşi, dacă vreţi să vă relaxaţi, ce faceţi? Eu aseară am mers la un concert. Mort, copt cum eram, m-am dus, pentru că făcusem o promisiune. Şi n-am regretat. De ce? Pentru că o oră şi ceva am ascultat muzică live, la chitară, nu ca în alte părţi. Muzică bună, care te linişteşte, chiar dacă ai febră şi o dispoziţie drăcească.
Nu toţi cei din sală au avut răbdare până la final. Şi eu trebuie să recunosc faptul că în ultimele 10 minute începusem să mă foiesc pe scaun (motivul #1 era că aveam capul cât o baniţă), însă am stat acolo şi am ascultat cum acel cuplu de cântăreţi mânuiesc chitara cum rar îţi e dat să vezi. Nu asculţi aşa ceva în fiecare zi şi poate tocmai de-aia mi s-a părut aşa frumos.