La fiecare coltisor de casa, bloc sau veceu public trebuie sa existe si un gard adiacent. Nu se poate altfel. Si se gasesc in toate formele si dimensiunile. Intr-un timp ma gandeam ca poate cladirile exista doar pentru a justifica un gard.
Pe langa asta, mai sunt si cei care se gandesc ca pamantul din jurul blocului le apartine si pun si lacat la toata imprejmuirea aia. Dar asta e alta poveste.
Sunt constient ca am trait atatia ani sub comunism si gratiile erau o parte integrata a vietii de zi cu zi dar e timpul sa le lasam deoparte. Si ma gandesc ca treaba asta cu gardurile e un bun inceput pentru aceasta vindecare pentru ca e una la nivel psihologic.
Nu stiu altii cum sunt dar eu ma imbolnavesc cand am de mers printre blocuri si tot ce vad in jurul meu sunt labirinte metalice imbinate cu cate un gard viu. Daca ar fi un gard mic, elegant, cat se reprezinte ideea in sine de a nu traversa un spatiu ar fi ceva, dar sunt monstri de metal, diferite forme si texturi, care mai de care mai atroce, protejand nimic. Iar asta cu siguranta celor care stau la parter, sa fim seriosi…
In Piatra Neamt s-a terminat cu gardurile, no more, printr-o ordonanta locala cred. Si orasul parca e altfel, poti respira cand mergi pe strada. Cat de greu poate sa fie sa se intample asta si in Bucuresti, sau in orice alt oras?!