-străzi goale, fără atâta poluare, străzi închise, poliţie rutieră, jandarmi şi fluiere prin centru… şi nu numai. Chiar că ar prinde bine. Când am fost ieri pe la Unirii spre Universitate şi apoi încolo spre Cişmigiu şi după, în direcţia Calea Victoriei, parcă nu mai eram în Bucureşti, fără claxoane, fără praf şi gaze din ţevile de eşapament… Un vis cu Summit-ul ăsta!
-zilele libere, fără obligaţii, fără absenţe, fără preocupări “didactice”, proiecte şi referate, teste din ziare, conspecte, documentări, analize etc. Doar frecare de mentă cum vreau eu: o carte, un film, afară, în casă, pe plaja…
-mama acasă… Asta înseamnă mereu curat şi ordine în casă, cafea gata făcută, shopping… Fun, fun fun!
– primăvara. Deşi nu îmi place… decât din Mai incolo… Dar merge, e cald, bine şi frumos.
– schimbatul bordurilor şi reparatul străzilor de dimineaţă… Asta dacă dimineaţa ar însemna de la 2 PM încolo. Şi dacă aş avea nişte boxe mai de Doamne-ajută.
-trezitul de dimineaţă pentru ca să ajung la ore… Dacă aş avea un teleportator ar fi chiar o plăcere… NOOOT!
Şi m-aş mai obişnui cu multe chestii, schimbarea ar trebui să fie un fel de evoluare de la un stadiu mediu la unul mai avansat, dar nu e întotdeauna. Aşa că probabil nu ar trebui să mă instalez prea comod şi să mă obişnuiesc şi anume cu trândăveala pe care am început-o încă de săptămâna trecută, de joi. Dar nu pot să mă abţin. Aşadar… vă urez lene plăcută zilele astea şi profitaţi de ele din plin şi asta pentru că drumul până la Paşte şi 1 Mai e lung… cel puţin aşa pare acum.