Fictiunea nr. 3

“Ma mai superi? Spune!” …iar fetita din caruciorul de cumparaturi se uita cu ochii mari la mama ei care isi impartea atentia intre rafturile cu carne si minunea de 3 anisori pe care o plimba in jegul de carucior, langa condimente si pachete de legume congelate. Presupun ca undeva in subconstient, cel putin una din ele stia raspunsul…”Da mama. Normal ca o sa te mai supar.

De-abia am inceput. Urmeaza sa iti probez pantofii cu toc si sa ti-i stric, sa vars bauturi pe covor, sa chiulesc de la scoala, sa fumez in spatele liceului, sa imi fac prieteni nepotriviti cu care tu o sa-mi interzici sa ma vad, sa merg la concerte unde o sa fie batai si politie, sa vin noaptea prea tarziu acasa si, uneori, prea ametita si mirosind a fum, iar intr-o zi o sa am propria formatie si tu o sa vii la unul din show-urile mele,imbracata numa’ bine pentru o sesiune de rockereala…iar eu o sa fiu mandra de tine, si tu de mine.

Dar apoi o sa plec de acasa si nu o sa vreau sa mai vorbesc cu tine, o sa-ti trantesc telefonul si usa in nas….iar intr-o buna zi (probabil de vara) o sa ma indragostesc de un om extraordinar, pe care tu o sa-l urasti si o sa-l consideri vinovat de faptul ca mi-am distrus toata viata. Dar stai linistita, cand o sa fiu prea tanara sa fiu mama, o sa raman insarcinata si voi fi nevoita sa ma intorc la tine.

Si atunci o sa ma iubesti din nou, o sa-l iubesti si pe el. Si stii de ce? Pentru ca impreuna o sa-ti aducem o minune cu parul blond si ochii de un albastru ireal, pe care o sa o adori. Si la fel o sa o intreb si eu intr-o zi. O sa ma mai superi?”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *