I do. All the time. Nu-mi dau seama dacă e bine sau rău. Lumea zice că n-ar fi tocmai un lucru benefic. În sensul că…n-o să ţi se întâmple nimic din ce îţi plănuieşti, sau mai rău, se întâmplă fix opusul.
Cred că pe mine totuşi that’s what keeps me going. Mai ales short term goals-urile. (îmi dau seama că mă exprim cam mult în engleză, îmi cer scuze dacă e enervant pentru unii 🙂 dar sunt prea obosită să mă traduc).
Revenind. Îmi place să fac planuri. Să ştiu că nu doar prezentul e mişto, dar şi în viitor urmează să se mai întâmple chestii faine. Să le aştept şi să le mai adaug din când în când câte un detaliu. De foarte multe ori nu mi se întâmplă ceea ce vreau, dar mereu găsesc motive pentru care până la urmă nu s-au petrecut lucrurile într-un anumit fel. Şi nu rămân supărată.
Uneori însă…mai păţesc şi altceva. Îmi fac planuri până la ultimul detaliu, şi fix înainte de a se întâmpla, îmi pierd interesul pentru ceea ce urmează. Şi mi-e greu să mă mobilizez…şi să acţionez după cum mi-am plănuit. Cred că mie de fapt îmi place să proiectez mental chestii.
Either way…am nişte planuri foarte mişto pentru vacanţa de după sesiune. Doar că, acum că ştiu că se apropie materializarea lor…nu mai sunt chiar aşa entuziasmată. Sper să-mi revin.
Cheers!