Cele mai urate filme sunt cu siguranta filmele musical. O sa le zic, adaptat la limba romana, musicaluri. Nu ma uit la ele, pentru ca nu imi plac, dar m-a pacalit prietena si m-a dus la “Sweeney Todd“, fara sa am habar ca o sa il aud pe Johnny Depp cantand. Nu-mi plac pentru ca le consider o pierdere de timp, sunt ineficiente: de ce sa miorlai niste cuvinte, cand poti la fel de bine (poate chiar mai bine) sa exprimi aceeasi idee prin dialog sau mimica? Mai ales ca de cele mai multe ori si muzica e destul de stresanta.
Nu stiu daca aveti idee la ce ma refer, da’ eu cand eram mic, mama obisnuia sa dea cu smirghel pe talpa fierului de calcat. Si scotea un zgomot care pur si simplu imi facea pielea de gaina, nu puteam sa il sufar. Cam asa si cu musicalurile. Cred ca din copilarie a aparut antipatia mea pentru gen. Tin minte ca mai vedeam desene animate si cand incepeau aia sa cante ma lua o plictisealaaaa. Adica inteleg sa mai bagi o secventa cand canta mai multe personaje in cor, dar imi vine acum minte o scena din Frumoasa si Bestia, cand canta Frumoasa. Vai de timpanele mele.
Nu-mi plac pentru ca mi se par puerile, dar intr-un mod prostesc. Ele se vor serioase (Sweeney Todd cel putin era plin de sange si beregate retezate), dar cand incep actorii sa cante, ma ia cu frisoane. Nu-mi plac musicalurile si gata. Cate astfel de filme au luat premii la alte categorii decat Musical? Niciunul (cred). Asta nu inseamna decat ca niciun film de acest gen nu e cu adevarat valoros. De ce? Pentru ca se canta mult si aiurea!
DIXIT!