Cu braţele deschise a 360 de grade-fericire

Funie cu noduri multe, tinde spre plus infinit. Cineva ia lecţi de echilibristică pe ea: să-mi văd de viaţa mea şi-n acelaşi timp să te aştept cu braţele deschise a 360 de grade-fericire. Dacă i-ar păsa mai mult, n-ar mai fi profesor de sentimente ci un labirint al îndepărtării.

Dacă ne-ar păsa amândurora pe aceeaşi funie, un zâmbet ar pieptăna nodurile cu nonşalanţă şi ar dispărea cercul pretenţiilor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *