Să vedem acum de ce am preferat formula asta de intâmpinare. Pentru mulţi un blog sociologic ar fi trebuit să înceapă cu “cercetează pentru a crede”, in timp ce gândirii de tip magic i-ar rămăne să “creadă fără a cerceta”. Ce fac eu aici? Cercetez. De ce? Pentru că eu cred. În ce? Mai ales în frumuseţe, de aia şi scriu despre ea. Nu poţi să cercetezi oamenii dacă nu iţi plac. Nu vei găsi răspunsuri dacă nu crezi că există.
Nu e un paradox, e doar profeţia de autorealizare “o propoziţie definită ca reală devine reală prin consecinţele sale”. Pentru ca sociologia să te uimească e importantant să crezi în ea sau să vrei să fii uimit. Pentru a înţelege frumuseţea (de orice fel) e important să crezi în ea. Dacă nu crezi în izbânda unei abordări de tip sociologic, sau în existenţa obiectului acestui blog iţi pierzi degeaba timpul încercând sa fii contrazis. Mai există insă şi o categorie a scepticiplor, care neagă totul, care pretind că nu cred in nimic intrucât cred “prea” mult si nu acceptă raspunsuri surogat. Şi pe ei ii vizează motto-ul (poate pe ei un pic mai mult).
Ar fi putut fi un citat din Weber, Durkheim sau Merton că doar e un blog sociologic, dar am ales unul din Sfântul Augustin. Nu pentru a da o aură religioasă blogului ci pentru a reaminti că la baza gândirii stiinţifice stă gândirea de tip magic pentru că „imaginaţia e mai importantă decât cunoştinţele”.
Va las cu alte doua citate de acelasi autor: ”Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.”, “Iubeşte şi fă ce vrei”