Copyright sau dreptul de circulaţie al informaţiilor

Ah, cred că s-ar putea scrie întregi romane despre subiectul ăsta şi cum trebuie “trataţi” cei care n-au bun simţ, dar mă voi rezuma la a-mi spune părerea. Am intrat azi pe blogoree şi am aflat întâmplător despre un caz de inspirare dintr-un blog. Pe româneşte : unii vin, copiază ceva de la tine şi apoi fac bani. Bani buni, nu glumă! Şi tu primeşti … nimic. Adică, un nimic frumos împachetat, sub formă de degetul mijlociu ridicat. Ar trebui totuşi să te bucuri că respectivii îţi apreciază munca. Sau poate că nu. Poate că ar trebui să faci urât, să îl faci cu ou şi cu oţet, să-l ameninţi şi să pui în aplicare ameninţările, dacă nu se opreşte, Şi totuşi, ce-i de făcut?

În primul rând, cred că trebuie să te gândeşti de la început când te apuci de ceva, cum îţi protejezi munca. Dacă e vorba de-o fotografie, pui watermark. Dacă e vorba de-o marcă, te duci la OSIM şi o înregistrezi pe numele tău. Presupun că mai sunt şi alte metode, dar nu sunt expert în aşa ceva pentru a putea da multe sfaturi.

Apoi, dacă ai observat că munca ta e folosită abuziv, fără să ţi se ofere credit, consider că ar fi indicat prima dată să-i contactezi pe cei care au făcut asta şi să le aduci la cunoştiinţă faptul că au omis creditul care trebuia oferit. Dacă nu se sinchisesc să ia atitudine şi să repare greşeala făcută, atunci trebuie trecut la partea doua. Pârghii şi soluţii legale prin care se poate obliga persoana respectivă să-şi revizuiască comportamentul. Cum spuneam şi mai sus, nu sunt expert, dar cred că un avocat ar putea să ofere consultanţă în problema de faţă. Iar la câţi absolvenţi de drept are România, nu cred că nu s-ar găsi cineva dispus să te ajute.

Opinia publică şi presa de asemenea cred că ar fi foarte interesate de o astfel de noutate. Plus că, dacă privim la rece şi strict din punct de vedere material, un scandal de genul ăsta înseamnă un boost din punct de vedere statistic. Nu mă înţelegeţi greşit, nu promovez căcaturile de certuri de doi lei, dar când se foloseşte munca ta aiurea, mi se pare absolut normal să faci zarvă pe tema asta.

Aşadar, sfatul meu e să nu lăsaţi lucrurile aşa cum sunt când vine vorba de muncă cinstită şi utilizarea ei în neconcordanţă cu normele bunului simţ. Ştiu că lipsa acestuia din viaţa noastră nu e ceva neobişnuit, dar dacă nu luăm atitudine, alţii nu vor veni să facă ordine.