Cand citesc o carte nu am grija de ea ca de o virgina

Imi place sa o ponegresc, sa o mazgalesc, fac insemnari, cuvinte pe care nu le cunosc, citate, paragrafe intregi. Si asta nu din lipsa de respect ci tocmai opusul, pentru ca o pretuiesc indeajuns incat sa realizez ca adevarata valoare dintr-o carte se arata atunci cand te contopesti cu ea, cand traiesti cu ea si cu povestea ei pana in punctul in care creez o noua poveste, a noastra.

Daca pastrezi distanta fata de ea, nu ti se deschide in totalitate. Cum tu ai nevoie de povestea ei asa si cartea are nevoie sa iti afle secretele, tainele, pentru ca la sfarsitul cartii sa existe o simbioza intre cele doua parti, si astfel schimbul de informatii este maxim. Mai mult decat atat, ramai si cu trairile, nu doar cu informatiile.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *